Primăria Municipiului Făget

Localități în administrație: Bunea Mare, Povârgina, Băteşti, Begheiu Mic, Brăneşti, Bichigi, Colonia Mică, Jupâneşti, Temereşti

Oraşul este situat în partea de nord-vest a Munţilor Poiana Ruscă, pe şoseaua naţională DN 68 A Ilia-Lugoj şi linia CFR 212.
Dinspre valea Mureşului localitatea este accesibilă, fie direct de la Săvîrşin, pe un drum modernizat de 22 km, fie prin Ilia.
Trecând prin Făget semnalăm pe terasa inferioară a Râului Bega, la marginea de nord a localităţii, urmele unei fortificaţii medievale atestate la 1548. Cetatea este parţial cercetată şi restaurată.
Făgetul este centrul unei zone etnofolclorice distincte (port popular, monumente de arhitectură veche românească, folclor). În centrul oraşului se află complexul turistic "Padeşul", cu un hotelde 43 de locuri, situat pe artera principală la câteva sute de metri de coţul şoselei de unde se desface drumul spre Săvârşin.
În acest loc se află busturile lui Eftimie Murgu şi Victor Feneşiu. În faţa liceului se află bustul lui Traian Vuia, iar la o distanţă de câteva sute de metri o modernă bază de agrement cu bar, terasă şi un bazin de dimensiuni olimpice. Gara este situată, de asemenea pe artera principală, la ieşirea spre Lugoj.
Din apropierea gării se desprinde un drum modernizat care leagă Făgetul direct cu masivul Poiana Ruscă prin localităţile Drăgsineşti şi Gladna.
Istoria Oraşului Făget:
Făgetul şi-a luat numele de la pădurile de fagi din zonă, fiind consemnat în documente în diferite forme: Fagyath 1548; Faczat 1594; Facsá d 1595; castrum Fachiad, Fachat, Fachad, Fachiat 1595; Fachyath, Fachyath 1597, Facyad 1603, arx Fachaitt, Faczatt 1607; Fachiath 1608, Facsat 1616; appidum Olá h Facset; Wallachisch Fatschet 1808; German Facset, Vallá ch Facset 1828; Né met-Facset, Olá h-Facset 1851; Facsé t 1907; Făget 1918. Dintre cele şase localităţi ce poartă acelaşi nume, existente în judeţele: Iaşi, Alba, Bacău, Dolj, Prahova şi Timiş, Făgetul bănăţean este cel mai cunoscut. Făgetul este amintit pentru prima dată în 1548 cu ocazia unei donaţii făcute de nobilul Ioan de Bozwar fiicei sale Dorotheea, la castelul nobilului Iacob Bekesdin Făget. Atestat târziu de memoria documentelor scrise-comparativ cu alte asezări din zonă-Făgetul s-a impus repede atenţiei istoricilor, călătorilor străini sau români, personalitătilor politice şi culturale care au luat contact nemijlocit cu realităţile locurilor. Bel Matyas, în Geografia sa tipărită la 1777, consemna: \'\'Făgetul este oraş vechi şi vestit, putere de primă importanţă (castrum nobile), este aşezat pe o ridicătură înconjurat de o câmpie minunată\'\'.
Într-o altă lucrare de dimensiuni mai mari, rămasă în manuscris, acelaşi autor, referindu-se la cetatea medievală a Făgetului, arată că după căderea Timişoarei, cetatea Făget a fost ocupată de turci, care au instalat acolo o garnizoană ce trăia numai din jafuri. Existenţa scurtă, dar deosebit de frământată a cetătii medievale a Făgetului, deseori teatrul unor aprige confruntări între români, turci şi habsburgi, este prezentată documentat de Pesty Frigyes în lucrarea sa în limba maghiară Krassó vá rmegye tö rté nete (Istoria comitatului Caras). Monografia istorică a lui Pesty Frigyes a costituit principala sursă de informaţii pentru mulţi istorici, care, oprindu-se asupra realităţilor social-economice şi politice ale Banatului medieval, au făcut referiri şi la Făget. Informaţii sporadice despre unele evenimente istorice consumate pe locurile făgeţene în evul mediu şi în zorii epocii moderne ne dă Nicolae Stoica din Haţeg în Cronica Banatului, operă fundamentală a celui mai cunoscut cronicar al Banatului.
Frământările anului 1918, pregătirea şi participarea delegaţilor din zona Făgetului la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia au fost prezentate având ca sursă principală de informare volumul de documente: Făurirea statului naţional unitar român. Contribuţii documentare bănăţene 1914-1919, coordonator dr. Ioan Munteanu şi fondul Nicolae Iliesciu, aflat la Muzeul Banatului din Timişoara. Pitorească aşezare geografică a Făgetului, intensa activitate spirituală, renumitele sale târguri au atras atenţia unor călători străini ce au trecut prin Transilvania şi Banat. La 1660, călătorul turc Evlia Celebi, trecând prin Făget făcea o descriere a cetăţii medievale: A fost construită de o femeie cu numele de Tilen...E o construcţie în formă pătrată, frumoasă şi tare. La apus se află o poartă care dă spre câmpie. Are un dizdar, trei sute de ostaşi aleşi şi material de război îndeajuns; e acoperită în întregime cu şindrilă, dar nu are piață şi bazar sau altceva. Este doar un turn de serhat..
La sfârşitul secolului al XVIII-lea, Johann Lehmann consemna: \'\'Făgetul este un oraş câmpenesc frumos". Locul este bogat din cauza târgurilor de animale care se ţin aici. Oraşul este românesc, are peste 200 de case şi două biserici. Hanul de la Făget este cel mai frumos şi cel mai curat şi încăpător pe toată linia Timişoara-Sibiu şi acest han este proprietatea doamnei Soro. În han sunt opt camere pentru oaspeţi. Călătorii sunt bine serviţi, dar la un "preţ foarte scump". Din aceeaşi perioadă ne-au rămas şi descrierile călătorului italian Domenico Sestini, considerat de Nicolae Iorga drept un om cult şi foarte inteligent. Într-o lucrare ce apărea la 1815 la Florenţa, Domenico Sestini descrie şi zona Făgetului, dând informaţii originale şi corecte. Drumul de la Bujor (Traian Vuia) sat cu \'\'case româneşti însă sărace\'\' la Făget, i se părea călătorului italian destul de bun.\'\'Făgetul e un târg frumos\'\' prin mijlocul căruia trece Râul Bega. Vara râul este navigabil până la Timişoara şi chiar mai departe şi este folosit pentru transportul buştenilor spre Câmpia Banatului. Târgurile Făgetului îi atrag atenţia şi călătorului italian.
Potrivit mărturisilor lui Domenico Sestini Făgetul avea la începutul secolului al XIX-lea \'\'200 case româneşti cu 2 biserici şi peste 30 case germane cu o biserică mică dar curată, slujită de călugării minoriţi din Lugoj\'\'. Făgetul era şi un important punct de legătură dintre Banat şi Ardeal, aici fiind şi \'\'vama pentru Transilvania şi Ungaria\'\'. Hanul de la Făget, ce era proprietatea contesei de Soro, soţia comandantului cetătii Timişoara, este descris de călătorul italian ca \'\'unul dintre cele mai bune\'\', având \'\' camere bune pentru călători şi grajduri pentru cai\'\', dar preţul era destul de mare. La Făget se putea ajunge şi pe un drum mai scurt, de-a lungul Râului Bega, dar asta numai când timpul era frumos.
De la Făget Domenico Sestini a ajuns la Cosava \'\'un sat de 85 de case, cu un han mizerabil\'\' şi de aceea \'\'călătorii preferă o încăpere în Casa poștei\'\'. În 1828 va trece prin Făget şi învăţătorul polonez Auguste de la Lagarde aflat într-o călătorie prin Ardeal şi Banat. O descriere a Făgetului de la începutul secolului al XX-lea a făcut-o şi Bodo Antal într-un ghid al Banatului: \'\'Făgetul, comună mare, centru de plasă, se întinde pe zona colinară de lângă Râul Bega...De la gară, în 3-4 minute se poate ajunge cu birja în centrul localităţii, în parcul pieţei bisericii. Mergând spre centru pe strada Mare se pot vedea pe partea dreaptă Primăria, pe partea stângă școala de stat (școala maghiară), în piaţa bisericii, Biserica romano-catolică, Judecătoria, hotelul \'\'Regele maghiar". Referindu-se la cetatea Făgetului, Bodor Antal consemnă că ruinele acesteia abia se mai vedeau.
Asupra frumuseţii Făgetului şi-au oprit privirea şi alţi călători străini, precum şi numeroase personalităţi politice şi culturale româneşti: Dinicu Golescu, Eftimie Murgu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Octavian Goga şi mulţi alţii.